“Te-am intilnit prea tirziu, sau poate, prea devreme”, ti-am spus cindva…cuvinte care se voiau a fi mai mult decit simpla literatura…caci mereu ma gindesc, mi-as fi dorit un alt timp si un alt loc in care sa te intilnesc…mi-as fi dorit sa te pot iubi in plina lumina, fara temeri, fara ezitari, sa iti apartin cu totul…si totusi asa a fost sa fie…asa ne-a fost sortit sau poate, a fost o mare binecuvintare sa ne intilnim fie si-atit…
Nu, nu regret nimic . Nici nebunia nici suferinta cumplita si nici resemnarea. Caci dincolo de tot ce m-ar condamna pentru curajul de a te fi iubit este imensa fericire de a te fi intilnit.
Iar aceste cuvinte insiruite se doresc a fi mai mult decit un jurnal…ele descriu partea cea mai importanta din mine, adica… iubirea mea
