sexul nu înseamnă rușine, vină, șantaj și abuzuri succesive.
Am crescut într-un sat din Buzău, unde băieții învățau de mici că toate femeile sunt curve. Asta a fost, de altfel, explicația pe care am primit-o de la iubitul meu, Andrei, băiatul cu care am făcut sex pentru prima dată, atunci când m-a jignit fără să-i fi greșit cu ceva anume. Mi-a spus senin, fără să înțeleagă de ce sunt rănită: „Toate femeile sunt curve, nu mă refer doar la tine”.
Am început să îmi explorez sexualitatea în jurul vârstei de șase ani, când am observat că presiunea aplicată în buric, apoi în zona pelviană, îmi stârnește un soi de plăcere. Dar, pentru că nu știam cum să explic acea senzație, o țineam pentru mine.
Cuvântul „sex” îmi era străin. La fel și „menstruație”, „penis” sau „vagin”. Acasă nu se pomeneau astfel de cuvinte. Ori de câte ori surprindeam vreo scenă erotică la televizor, în vreun film, ai mei schimbau repede canalul sau îmi spuneau să-mi acopăr ochii până când se termina nenorocirea. Dar plăcerea, despre care aveam să aflu mult mai târziu că este rezultatul masturbării, nu-mi era străină.
Din contră, o căutam ori de câte ori nu era nimeni prin preajmă. Fiecare orgasm era însoțit de un profund sentiment de vinovăție; deși nu mi se vorbise niciodată despre asta, mă simțeam de parcă ce fac este rău, murdar.
Acasă desenam repetitiv trupuri de femei goale, cărora le conturam cu atenție sânii rotunzi, le desenam sfârcurile mereu întărite și le desenam părul pubian fără să ridic pixul de pe foaie. Corpul feminin, singurul la care avusesem acces, mă fascina prin curburile și depresiunile lui, pe care eu nu le dobândisem încă. Mama nu s-a sfiit niciodată să își schimbe hainele în fața mea, așa că un corp feminin copt, matur, nu era un secret. Dar atunci când mi-a văzut desenele nu a știut cum să reacționeze, așa că m-a certat și mi-a spus să nu mai desenez „prostii”.
Apoi, când aveam vreo 12 ani, am împărțit plăcerea mea cu Ioana. Era mai mare cu un an, avea ochii verzi și părul creț și toată lumea îi spunea că seamănă cu Thalia în telenovela Marimar. Venea în fiecare vacanță de vară la bunicii ei, care locuiau în același sat
Într-o zi, printre hârjoneli și jocuri actoricești, aveam să aflu că Ioana are aceleași obiceiuri murdare și, mai mult, că își dorește să le împărtășim. Eram în curtea din fața casei mele, pe o pătură înflorată întinsă pe cimentul tare, când Ioana s-a urcat deasupra mea într-o joacă ce devenise un fel de preludiu. Îi simțeam greutatea și o căldură surprinzătoare îmi inunda corpul.
„Nu vrei să mergem să ne uităm la televizor?”, mi-a zis, iar eu m-am ridicat fără să gândesc. Am lăsat pătura sub umbra mărului dulce, dar nu am mers în camera alor mei, unde era televizorul, ci în ultima cameră din casa mea construită ca un tren, pe care o traversam dintr-un capăt în altul printr-un șir paralel de uși. Nu prea știa niciuna dintre noi ce să facă, așa că ne-am frecat corpurile înțolite unul de celălalt până când amândouă am obținut ce ne doream.
Întâlnirile din ultima cameră s-au transformat imediat într-un obicei. După fiecare vizită, Ioana pleca repede acasă, iar eu rămâneam singură. Împărțeam doar plăcerea, sentimentul de vinovăție și confuzia le trăiam separat. Timp de câteva zile eram prea rușinate să ne întâlnim, iar apoi o luam de la capăt. Am respectat tiparul în următoarele două veri, iar cu fiecare întâlnire cuvântul „sex” căpăta alte dimensiuni. În aceeași cameră am început să renunțăm ușor, ușor, la haine și să ne observăm mai atent una pe cealaltă. Steril, aproape clinic. Observam și-atât. Ne dezbrăcam și-atât. Ne atingeam și-atât.
Până când nu am mai făcut-o.
Tot cam pe-atunci m-am îndrăgostit de Dragoș. Eram împreună de câteva luni când prietenul lui mi-a spus că Dragoș ar vrea să mă sărute. Știam din familie că băieților nu prea poți să le spui „nu” și că iubirea e, de multe ori, condiționată. Nu credeam că Dragoș o să mă bată dacă nu-l sărut, dar îl plăceam și l-am sărutat. Am regretat în secunda în care i-am simțit saliva rece, limba ca o moluscă și gustul ciudat, așa că am găsit rapid o scuză și am fugit. Tot ce-mi provocase primul sărut era o greață îngrozitoare, însă pentru că nu puteam să spun nu, am învățat să-mi placă.
