Petrecerea se stinsese încet, lăsând în urmă doar ecoul râsului și mirosul discret de șampanie și flori de liliac. Mireasa, frumoasă și obosită, adormise deja în brațele somnului, cu voalul încă prins neglijent în păr și rochia albă aruncată pe un fotoliu. Camera nupțială din hotelul de lux mirosea a proaspăt și a dorință reținută.
Dar el… el nu dormea.
Mirele stătea pe balcon, cu cravata desfăcută și cămașa desfăcută la ultimii nasturi, privind spre orașul care încă pulsa încet sub lumini. Inima îi bătea altfel în noaptea asta. Nu era regret. Era o foame pe care n-o putea mărturisi nimănui.
Sunetul ușor al unei bătăi în ușă îl făcu să zâmbească.
Deschise încet. În prag stătea ea – escorta pe care o rezervase discret cu săptămâni în urmă. Nu era doar frumoasă. Era periculoasă de frumoasă. Părul negru îi cădea în valuri lucioase pe umeri, iar rochia roșie, scurtă și elegantă, îi mângâia corpul ca o promisiune interzisă. Ochii ei, întunecați și jucăuși, îl măsurară dintr-o privire.
— Felicitări pentru căsătorie, șopti ea cu un zâmbet lent, intrând fără să aștepte invitație. Dar se pare că mireasa e deja… sătulă de emoții.
El închise ușa în urma ei. Aerul din cameră se schimbă instantaneu. Devenea mai dens, mai cald.
— Am vrut să fie perfect, murmură el, apropiindu-se. Dar perfecțiunea… uneori are nevoie de un mic secret.
Ea râse încet, un sunet catifelat care îi alunecă pe piele ca o mângâiere. Se opri în fața lui, atât de aproape încât el îi simțea căldura corpului.
— Atunci lasă-mă să-ți ofer partea perfectă a nopții.
Degetele ei lungi îi atinseră pieptul, desfăcând încet cămașa rămasă. Buzele ei îi atinseră clavicula, apoi gâtul, lăsând o urmă umedă și fierbinte. El inspiră adânc când mâna ei alunecă mai jos, peste pantalonii care deja îi trădau excitarea.
— Ești tensionat, mirele meu… șopti ea la urechea lui. Lasă-mă să te relaxez cum știe doar o femeie care nu cere nimic în schimb… decât plăcere.
Îl împinse ușor spre patul imens, încă neatins de mireasă. Se așeză deasupra lui, genunchii de o parte și de alta a șoldurilor sale. Rochia roșie i se ridică lent pe coapse, dezvăluind pielea netedă și dantela neagră de dedesubt.
El îi prinse talia, dar ea îi prinse încheieturile și i le fixă deasupra capului, cu un zâmbet dominator.
— În noaptea asta… eu decid ritmul.
Îi desfăcu pantalonii cu mișcări lente, deliberate. Când îl eliberă, deja tare și pulsând, ea scoase un sunet aprobator, aproape un mârâit. Limba ei alunecă încet de-a lungul lui, de la bază până la vârf, învârtindu-se jucăuș în jurul capului sensibil. El gemu, capul căzându-i pe pernă.
Ea îl luă în gură profund, umed, fără grabă. Mișcările erau perfecte – când lente și adânci, când rapide și provocatoare. Mâinile ei îi mângâiau interiorul coapselor, unghiile zgâriindu-l ușor, suficient cât să-l facă să tremure.
Când simți că el e aproape de limită, se opri. Se ridică, își scoase rochia roșie dintr-o singură mișcare fluidă, rămânând doar în dantelă și tocuri. Sânii ei plini, cu sfârcuri întărite, se ridicau și coborau odată cu respirația ei excitată.
Se așeză deasupra lui din nou, trăgându-și chiloțeii într-o parte. Era udă, fierbinte, gata. Coborî încet peste el, luându-l tot în ea cu un geamăt lung și satisfăcut.
— Dumnezeule… șopti el, simțindu-i strânsoarea catifelată.
Ea începu să se miște. Lent la început, rotindu-și șoldurile într-un dans senzual, apoi din ce în ce mai intens. Sânii îi săltau ritmic, iar el nu se mai putu abține – îi prinse în palme, îi strânse, îi supse sfârcurile tari în timp ce ea îl călărea mai repede.
Camera se umplu de sunetele pielii care se lovea de piele, de gemetele ei din ce în ce mai acute și de respirația lui sacadată.
Când orgasmul o cuprinse, ea se arcui pe spate, unghiile înfipte în pieptul lui, strângându-l puternic în interiorul ei. Valul plăcerii o făcu să tremure toată. El nu rezistă nici el – explodă adânc în ea, cu un geamăt gutural, umplând-o cu tot ce reținuse toată ziua.
Rămaseră așa câteva minute lungi, respirațiile amestecându-se. Ea se aplecă și îl sărută lent, adânc, aproape tandru.
— Noaptea nunții ta… șopti ea zâmbind. Acum chiar e perfectă.
Se ridică elegant, se îmbrăcă fără grabă și, înainte să iasă pe ușă, îi aruncă o ultimă privire peste umăr:
— Dacă vreodată vei avea nevoie de o continuare… știi cum să mă găsești.
Ușa se închise încet în urma ei.
El rămase întins pe pat, cu un zâmbet satisfăcut pe buze, privind tavanul. Alături, mireasa dormea liniștită.
Iar secretul nopții lor… rămase doar al lui.
