Arunc o privire in oglinda. Atat de diferita fata de cea care am fost. Inainte ti-as fi inchis usa sa nu pleci, acum te invit sa iesi fara sa te mai conduc. M-ai cunoscut naiva si te-am lasat cand am devenit femeie. M-ai cunoscut cu zambetul pe buze si am plecat ridicand dintr-o spranceana de parca as fi mers la o cafea.
Iti multumesc. M-ai invatat ca niciodata sa nu pun pe cineva mai presus de mine. M-ai invatat sa obtin tot fara sa ofer nimic la schimb. Am trait toate dezamagirile alaturi de tine, acum e doar o joaca de copil. M-ai invatat ca nu am nevoie decat de-o rochie si o pereche de tocuri pentru a cuceri lumea. M-ai invatat ca oamenii vin si pleaca si ca la final voi fi tot singura. M-ai invatat sa-mi ascund sufletul atat de bine incat acum nici tu nu-l mai gasesti.
-In seara asta?
-La miezul noptii?
-Te-ai schimbat?
-Nu de caracter.
-Perfect.
Ma intreb cum va fi. Nu-mi pot retine un zambet. Prada devine pradator.
Stam la aceeasi masa si iti citesc minciunile-n privire. Te privesc si zambesc. Ma fac ca te cred. Sunt satula de dispute si mai simt o urma de drag pentru cel care-ai fost. Omul cu coloana vertebrala de care m-am indragostit candva. Omul care mi-a calcat visele in picioare doar pentru ca erau prea inalte pentru el. Omul care mi-a taiat aripile doar pentru a nu zbura prea departe de el.
-Esti schimbata.
-Sunt la fel.
-Iti sclipesc ochii. Radiezi.
-Se numeste fericire.
-E cu subinteles?
-E mai mult decat direct acel subinteles.
Conversatii monosilabice. Doi straini la aceeasi masa de-acum cativa ani. Atunci ne cunosteam, acum ne reamintim. Povestesti. Am flashback-uri. Aproape ca doare. Doar aproape. Acum nu mai plang. Acum stiu ca fericirea mea nu a depins niciodata de tine.
-Inca te iubesc.
-Si eu te-am iubit.
Totul se intampla prea devreme sau prea tarziu. Despartirile sunt singurele care se intampla la momentul potrivit.
