Era o seară de vară târzie, când aerul încă mai păstra căldura zilei, dar briza mării aducea un gust sărat și promițător. Eu purtam o rochie neagră, subțire, care se lipea ușor de corp la fiecare mișcare. El mă aștepta în penthouse-ul acela imens din Mamaia, cu vedere spre mare și cu un whisky de 30 de ani în mână.
Îl chema Andrei. 42 de ani, divorțat, cu o companie de tech pe care o vânduse cu o sumă obscenă cu un an în urmă. Nu era genul care se laudă. Vorbea puțin, zâmbea rar, dar când o făcea, simțeai că tocmai ai primit un compliment scump.
M-a primit la ușă fără cravată, cu cămașa descheiată la doi nasturi. Mirosea a lemn de santal și a bani curați. M-a măsurat din cap până în picioare, fără grabă, ca un om care știe exact ce vrea și cât valorează.
„Ești și mai frumoasă decât în poze”, a spus el simplu.
Am zâmbit. Știam jocul. Știam și prețul.
Am băut un pahar împreună pe terasă. Vorbeam despre nimicuri – despre mare, despre vinuri, despre orașul care nu doarme niciodată. Dar sub cuvinte plutea deja tensiunea aceea densă, electrică. Degetele lui mi-au atins ușor încheietura mâinii când mi-a umplut paharul a doua oară. Un gest mic. Un curent mare.
Când am intrat în dormitor, lumina era joasă, aurie. Patul era imens, lenjeria albă impecabilă. M-a sărutat primul – lent, posesiv, ca și cum ar fi avut tot timpul din lume și totuși nu avea răbdare deloc.
M-am urcat deasupra lui încet. Foarte încet.
Am simțit sub mine corpul lui puternic, antrenat, dar nu exagerat. Un bărbat care își permitea cel mai bun antrenor, cea mai bună mâncare și cele mai bune femei. Mâinile lui mi-au cuprins șoldurile cu fermitate, ghidându-mă, dar lăsându-mă să preiau controlul.
Prima dată când m-am lăsat complet pe el, am închis ochii și am scos un sunet mic, aproape involuntar. Era gros, cald, și se potrivea în mine ca și cum ar fi fost făcut pe comandă. Am început să mă mișc lent, unduindu-mă, savurând fiecare centimetru. El gemea încet, cu vocea joasă, controlată – genul de geamăt pe care doar un bărbat obișnuit să dețină totul și-l permite să-l audă.
„Mai încet… așa…”, a șoptit el.
I-am ascultat. Am călărit ritmul lui, apoi l-am schimbat. Am accelerat, am încetinit, m-am aplecat în față ca să-i simt respirația pe sâni, apoi m-am ridicat dreaptă, cu spatele arcuit, lăsându-l să mă privească exact cum voia.
La un moment dat mi-a prins încheieturile mâinilor cu o singură mână și m-a ținut așa, imobilizată deasupra lui, în timp ce el împingea din șolduri în sus. Puternic. Precis. Ca un om care știe să conducă o companie de miliarde și știe să conducă și o femeie.
Am venit prima. Intens, aproape violent. M-am cutremurat deasupra lui, cu unghiile înfipte în pieptul lui, murmurându-i numele fără să-mi dau seama.
El a rezistat încă puțin. Apoi m-a întors brusc pe spate, mi-a ridicat picioarele pe umerii lui și a terminat cu mișcări adânci, lungi, aproape brutale – dar tot elegante. Când a ejaculat, a făcut-o cu un geamăt surd, apăsat în gâtul meu, ca și cum ar fi cedat ceva ce nu obișnuia să cedeze ușor.
După aceea am rămas întinși, transpirați, respirând greu. El mi-a mângâiat părul cu o tandrețe neașteptată.
„Data viitoare”, a spus el încet, „vreau să te văd călărindu-mă în fața oglinzii mari din living.”
Am zâmbit în semiîntuneric.
„Data viitoare o să-ți cer mai mult.”
Pentru că prima oară când călărești un client bogat nu e doar despre sex.
E despre a descoperi cât de mult îți place să controlezi un bărbat care controlează aproape totul.
