Uneori faci o investitie, uneori un credit pe 30 de ani, iar alteori investesti intr-un om care-ti devine casa. Suflet, aer, apa, brate deschise, zambete, lacrimi, tristete, sperante, vise, fericire, clipe furate timpului. Asta e omul de langa tine. Asta e omul care intr-o buna zi pleaca si-ti demonstreaza ca ai investit prost. E omul pe care l-ai construit cu bucati din tine… E omul care la final te dezamageste. E omul care dupa ani de zile se intoarce de parca nimic nu s-ar fi intamplat…
Abia iti poti abtine un zambet cand iti spune ca te regreta. Abia iti poti abtine buzele sa nu-l sarute. Abia iti poti poti tine respiratia incat sa nu versi un oftat obosit. Abia iti poti abtine lacrimile pentru ca stii ca tu nu ai de gand sa te intorci vreodata “acasa”.
Lasi semne de intrebare acolo unde inainte ofereai raspunsuri… Lasi goluri acolo unde inainte colorai peretii unui suflet gol. Arunci un zambet acolo unde acum sunt regrete. Ii saruti buzele fierbinti.
-Nu simt nimic.
Te priveste de parca lumea s-ar sfarsi. Pentru tine abia incepe. Iti striveste buzele in speranta ca vei incepe sa simti. Si se intampla. Simti ca nu mai are rost. Simti ca tu nu ai regrete. Simti ca s-a terminat.
