Cand te-am vazut atunci, intiia data, in acea dupa amiaza de sfirsit de martie, am STIUT….am stiut ca erai tu. Pe care urma sa-l intilnesc in trecut ori pe care il intilnisem deja, in viitor. Intr-un alt timp si intr-un alt spatiu. Si lumea mea, cea stiuta, s-a clatinat. Si am darimat cu-n singur gest tot ce cladisem in viata mea de pin-atunci, tot universul si tot ce-l popula…si am primit in fiinta mea, mirata, un alt suflu…suflul tau…
Iubitul meu, stii oare, stii tu cit drum facut-am pin’ la tine? Stii tu cit m-am rugat sa te-ntilnesc? Sa te vad aievea, sa simt ca esti…tu..tu nu poti stii…tu nu stii ca pentru tine am rupt lumile in mii de cioburi si pentru tine am alergat pe cai nescrise, sa te sarut, sa te topesc in trupul meu…si pentru tine am luat un alt nume si m-am invesmintat in alte culori sa-ti plac….
Realitatea noastrã
Dincolo de lume, de ratiune, de cuvinte, de moralitate si de toate acele concepte dupã care obisnuim sã ne ascundem, este realitatea noastrã, a fiecaruia dintre noi… realitate pe care ne-o creãm într-o mai mare sau mai micã mãsurã, în functie de puterea noastrã de creatie si acceptare, si nu în ultimul rînd, de bunavointa celui Atotputernic… care ne pune în fatã uneori situatii pe care nu ni le puteam imagina, care ne dã mereu si mereu “portii” de iubire pe care le primim sau nu în fiinta noastrã…
Am stat în realitatea noastrã ani întregi, fãrã sã ne întrebãm unde ne va duce, fãrã sã ne temem sau sã ne grãbim cumva… si s-au adaugat noi si noi bucãti de realitate cãrora nu am putut, sau nu am vrut sã le facem fatã…am pus fatã in fatã realitatea noastrã cu alte realitãti si am fãcut o alegere……sîntem acum si aici despãrtiti în realitatea noastrã si încercãm sã simtim cît de tangibilã a fost…
Si, fãrã sã vrem, ne întrebãm dacã nu o puteam evita…
Nu, nu puteam.
Am fi lovit în mod brutal în ceva atît de personal, atît de intim legat de fiinta noastrã, a fiecaruia din noi, încît ar fi fost o crimã sã nu o lasam sã fiinteze.. ar fi fost ca un avort…
Am dat nastere nu unei fiinte, ci unei realitãti care exista , fie ea golitã în acest moment… dar care, ca orice fiintã va creste pînã la un moment dat, apoi va muri si va fiinta alcumva… dar pentru totdeauna…
Ma simt „mindra” ca am ajutat sa existe o astfel de realitate, ma bucur cã ai fost alãturi de mine si cã am ajutat-o sã vinã pe lume. Caci suntem pãrintii acestei realitãti nãscute dintr-o mare prietenie…
De unde-ai venit?
Din ce departari ai venit pentru ca sa imi trezesti atitea sentimente contradictorii, nu stiu… de unde ai auzit chemarea mea si cum de mi-ai raspuns va ramine probabil un mister pentru mine, asa cum un mister ramine si felul tau neobisnuit de a-mi raspunde atunci cind am nevoie de tine, in felul in care am nevoie, nu altfel…
..si urma cuvintelor tale ramine adinc sapata in mintea mea.. iar urma prezentei tale, atunci cind este, ramine intiparita in sufletul meu.. si intre aceste doua stari, prezenta ta prin cuvint si prezenta ta prin imagine, pare sa fie un abis de netrecut, pe care il umplem uneori.. si atunci totul devine firesc si parca sufletul se impaca cu mintea…
Nu ma doare lipsa ta, insa alteori o simt atit de acut incit si mintea si sufletul pling in acelasi timp si in acelasi mod…si atunci as vrea sa pot sa vin, sa vin.. sa iti spun toate astea si sa uit…
Mi-e dor de ceva ce nu voi sti niciodata.
Tu, cel care faci parte din mine
Ai inceput sa faci parte din viata mea intr-un anume fel nedefinit in care e suficient faptul ca existi si ca ti-e bine, in care nu exista suferinta lipsei fizice, e ceva imposibil de explicat altcuiva.. si ceea ce ma mira este ca simt lucruri diferit nuantate aproape de fiecare data…un singur lucru e clar in aceasta ” neclaritate”; conceptualizarea acestor stari m-ar durea… tie iti pot incerca sa iti explic, dar nu altcuiva pt ca as avea impresia ca le vulgarizez…asa cum ai spus, lumea se raporteaza uneori la niste patternuri si din aceasta cauza tindem in mod incosnteint sa ne justificam. De ce am face si noi acelasi lucru? Ma bucur ca existi si ca vorbim uneori si ca mergem alaturi unul de celalalt in acest mod…ma bucur chiar ca sufar uneori pt ca…ei bine, uneori iti simt lipsa fizica…dar am puterea de a merge mai departe catre o alta zi, catre o alta stare, si stiu ca ma vrei puternica, ca nu iti plac oamenii care cad, si am un motiv in plus sa slefuiesc aceasta calitate in mine…ai intrevazut atit de multe lucruri in mine, ti-am mai spus, nu pot decit sa imi doresc sa pot, la rindul meu, sa iti dau si eu ceea ce ai nevoie…sa pot aduc la lumina ceea ce ai ascuns adinc in tine…ai spus si azi ca nu stii cum de te suportam, noi cei care iti stam alaturi…ei…te rasfeti ca de obicei, tu stii prea bine valoarea pe care o ai, dar vreau sa stii ca in plus ai o anumita lumina pe care incostient sau nu, o dai celor cu care vii in contact.
Glisari
In realitatea in care exist de atitia ani, te-am intilnit pentru ca sufletul meu sa infloreasca, pentru ca sa simt ca alaturi de tine viata este frumoasa si lina ca o zi de primavara timpurie.. in care cerul si florile si pasarile isi cinta bucuria unei noi zile pe pamint…au trecut multe primaveri peste noi si tot atitea ierni, si viata a capatat un nou sens alaturi de tine, acela al continuitatii.. si iubirea dintre noi s-a adincit si a capatat noi valente…
Sint ceea ce sint si pentru ca te-am intilnit, caci fara de tine lumea mea nu s-ar fi lumint atit de mult, fara tine nu as mai fi putut visa acum, si poate, aceste multiple fatele ale vietii mi-ar fi ramas necunoscute…caci ai stiut sa imi stai alaturi si atunci cind chinuita, incercam sa ma inteleg, si cind , fericita, ma bucuram ca exist si atita tot..
Linga tine viata nu poate fi decit frumoasa.. linga tine cuvintele inceteaza pt ca ele dispar intr-un alt spatiu si trec chiar dincolo de timp…
Am epuizat parca cuvintele ce iti sint adresate de parca toate cuvintele lumii acesteia ti-ar fi fost deja daruite…
Linga tine tacerea se umple de sunete si culoare…
Linga tine… sint iarasi o fetita mica care are incredere ca nimic nu se poate intimpla rau…
FRINTURI
Ma amagesc ca traiesc
….defapt ma ascund printre vise,
vietuind printre oameni si pomi
si culori si iluzii.
Dincolo de respiratia mea calda
si mirosind a durere,
(durere inchisa intr-un suflet ce nu poate sa plinga)
sint eu
cea care raspunde unui nume strain
calcind usor sa nu striveasca
gizele din iarba.
Ma privesc in imensitatea de cioburi,
si ma vad.
Mi-am zgiriat miinile incercind sa vad ce este dincolo de fiecare ciob
si
cu toate astea continui sa le intorc, neobosita
Si zbor, citeodata
sau desenez cu mina conturul tau
Te-am invatat in cautarea mea
si te-am gasit deseori ascunzindu-te in spatele pleoapelor mele grele de somn
– in noptile cind te asteptam sa vii in acest loc
si te gaseam de fiecare data
si imi zimbeai cum doar tu stii
Si cu un gest puneai la loc frinturile mele
Cum ma simti
ma simti ca si cind as fi ieri
ca si cind as fi miine
ma simti ca si cind azi nu ar mai fi ci doar inainte si inapoi
tu…
tu care stiu, ma iubesti dincolo de acest azi
caruia nu am curajul sa ii spun ca stiu totul
pentru ca ..stiu
De fiecare data cind te vad si lumea si timpul si totul se schimba…iar cuvintele isi pierd din sens, devenind inutile…de ce asta? sa fie iubirea cea care schimba intelesul lumii asa cum o percepeam inainte? tu nu stii si poate ca e mai bine ca e asa, cum e cind te vad…ca nu mai are sens nici o ratiune, ca nici un drum nu e prea lung si nimic nu ma poate opri sa vin acolo unde ma chemi si sa fac ceea ce imi ceri….si toate astea continua sa ma mire ca si cind ar fi vorba despre altcineva…si ceea ce ma mira cel mai mult e ca nimic din jurul meu nu ma atrage atit de mult ca ceea ce are legatura cu tine, in acele clipe…
ma doare uneori si ma intreb de ce am avut aceasta soarta…de ce acum, de ce atit de tirziu? de ce atit de incompleta? ce poti face tu cu iubirea mea? nu foloseste deloc, nu are nici un alt sens, altul decit cel pe care il dau eu…iar tu, stiu, tu nu poti iubi…si nici nu ti-as cere asta…eu nu iti cer – daca pot spune asa- decit sa te lasi iubit. BUCURESTI ESCORTE DE LUX
