Valurile Mării Negre se loveau ritmic de țărm, undeva jos, la opt etaje sub noi. Apartamentul de lux din Mamaia, cu terasa imensă și ferestrele de la podea până la tavan, părea suspendat între cer și apă. Lumina lunii intra argintie, amestecându-se cu luminițele discrete ale litoralului.
Ea mi-a deschis ușa purtând doar un kimono scurt de mătase albă, aproape transparent. Părul negru îi cădea în valuri umede pe umeri, ca și cum tocmai ieșise de sub duș. Numele ei era Irina. Sau cel puțin așa mi-a cerut să-i spun.
„Nimeni nu trebuie să știe că ești aici”, a șoptit ea, închizând ușa în urma mea cu un gest lent. „Acesta e secretul nostru.”
Plătisem 2800€ pentru discreție totală și o noapte întreagă. Dar banii nu mai contau în momentul în care kimonoul a alunecat la podea. Corpul ei era sculptat de valuri și de ore întregi de antrenament: talie fină, sânii plini, șolduri care se legănau ușor când mergea spre fereastră.
M-a condus pe terasă. Vântul cald de vară ne mângâia pielea. M-a împins ușor pe șezlongul larg, s-a așezat deasupra mea și mi-a prins mâinile deasupra capului.
„Aici nu există reguli”, a murmurat, buzele ei abia atingându-mi gâtul. „Doar dorință.”
Secretul ei era simplitatea brutală cu care se dăruia. Nu se grăbea. Limba ei explora fiecare centimetru al pieptului meu, coborând lent, provocator, în timp ce valurile continuau să murmure în fundal. Când m-a luat în gură, privindu-mă direct în ochi, am simțit cum întreaga lume se reduce la zgomotul mării și la căldura ei umedă.
Am intrat în apartament. Pe canapeaua albă, cu vederea spre mare, am întors-o și am pătruns-o lent, profund. Gemetele ei se amestecau cu sunetul valurilor. Mâinile mele îi strângeau șoldurile, iar ea se împingea înapoi, cerând mai mult. La un moment dat s-a ridicat, m-a împins pe spate și a luat controlul complet – mișcări unduitoare, ca marea însăși, ritmice, adânci, hipnotice.
Transpirația ne acoperea pielea. Luna lumina curbele corpului ei în timp ce se mișca deasupra mea, sânii ei legănându-se, buzele întredeschise, ochii pe jumătate închiși de plăcere.
„Acesta e secretul meu”, a șoptit ea în timp ce orgasmul o cuprindea, corpul tremurându-i puternic. „Că pot să mă pierd complet… doar cu bărbatul potrivit.”
Am rămas ore întregi îmbrățișați pe terasă, privind marea. Ea mi-a povestit, cu voce joasă, cum apartamentul acesta era refugiul ei – locul unde devenea altcineva, departe de ochii lumii.
Dimineața, când soarele a început să coloreze orizontul, Irina era deja îmbrăcată elegant, machiată discret. M-a sărutat lung, aproape tandru.
„Secretul rămâne între noi și mare”, a spus ea zâmbind.
Am plecat cu gustul sării pe buze și cu senzația că lăsasem o parte din mine în acel apartament cu vedere la infinit.
Unele nopți nu se plătesc doar cu bani. Se plătesc cu un secret pe care îl porți pentru totdeauna.
Iar secretul Irinei merita fiecare euro.
