Cum poti uita uitarea? Nu poti uita selectiv, nu prea cred ca poti uita, flashback-uri vor exista mereu. Stiu doar un lucru, dupa ce te-am cunoscut pe tine am scris pentru a uita, pentru a-mi seca venele de sange, dar uite-ma, plina de rani si inca in picioare pe-aceleasi tocuri imposibile.
Normalul nostru era o iluzie. Normalul e mereu o iluzie. Normalul meu era un haos pentru tine si invers.
Eu am crezut ca tu te vei schimba. Tu ai crezit ca eu nu voi pleca, dar am facut-o. Cu lacrimi in suflet, cu zambetul pe buze. Am invatat sa te uit pe bucati. Am invatat sa te uit gandidu-ma obsesiv la tine. Am invatat sa te uit cand nu mi-am mai amintit de tine. Mi s-a facut dor de nenumarate ori, am asteptat sa-mi treaca tot de-atatea ori. Ghici ce baby, a functionat..
Inima mea a fost franta demult, ochii mi-au secat de lacrimi si sufletul e doar poveste. Dorul de tine m-a inecat de nenumarate ori, tu erai raul ce-mi facea bine. Atunci.
E tragic ca mai traiesc dupa ce au murit atatea-n mine. Vise, sperante, planuri pe 5 ani, pe 10, pe-o viata, oameni, amintiri, saruturi, intalniri… Mi-am inchis sentimentele in anotimpuri ce-au trecut demult.
Baby? Ce facem atunci cand unul din noi se plictiseste de noi?
