Cum am semnat cu buzele un acord de care nu se poate scăpa
Era aproape miezul nopții când am intrat în biroul lui de la ultimul etaj al turnului de sticlă din București. Luminile orașului sclipeau prin ferestrele imense, ca un covor de diamante întins la picioarele noastre. El stătea în fotoliul de piele neagră, cu cravata slăbită și cămașa descheiată la ultimii nasturi. Pe birou, un contract gros de câteva zeci de pagini aștepta semnătura finală.
Îl chema Victor. 48 de ani. Unul dintre cei mai discreți și mai influenți oameni de afaceri din țară. Nu apărea în reviste, nu posta pe Instagram. Dar când voia ceva, obținea.
Iar în seara aceea voia gura mea.
M-a privit lung, cu un zâmbet abia schițat.
„Ai citit clauzele?” a întrebat el cu voce joasă.
„Le-am citit”, am răspuns eu, apropiindu-mă încet. „Toate. Inclusiv cea care spune că plăcerea mea e inclusă în onorariu.”
M-am oprit între picioarele lui desfăcute. El s-a lăsat pe spate, relaxat, dar privirea îi ardea. Am îngenuncheat elegant pe covorul moale, fără să-mi iau ochii de la ai lui. Degetele mele au desfăcut cureaua, apoi fermoarul, cu mișcări lente, deliberate. Când l-am scos afară, era deja tare, gros, pulsând ușor în palma mea.
Am zâmbit.
„Acesta e adevăratul contract, nu-i așa?”
Nu a răspuns. A inspirat adânc când buzele mele i-au atins vârful. Am început cu sărutări ușoare, aproape jucăușe – mici atingeri care îl făceau să strângă maxilarul. Apoi limba mea a alunecat încet pe toată lungimea lui, umedă și caldă, savurând gustul pielii curate și al dorinței masculine.
Când l-am luat în gură complet, prima dată, a scos un sunet grav, controlat. Mi-am mișcat capul lent, adânc, lăsându-l să simtă cât de moale și de fierbinte era interiorul gurii mele. Mâinile lui s-au înfipt în părul meu, nu brutal, ci posesiv – ghidându-mă exact cât de repede și cât de adânc voia.
Am accelerat ritmul. Buzele mele alunecau strâns în jurul lui, limba dansa pe venele reliefate, iar din când în când îl luam până în fundul gâtului, ținându-l acolo câteva secunde, până simțeam cum i se încordează coapsele.
„Doamne…”, a murmurat el printre dinți.
Îmi plăcea să-l aud. Îmi plăcea să simt cum un bărbat care semnează contracte de milioane pe zi își pierde controlul din cauza gurii mele. Am început să sug mai intens, cu sunete umede, obscene, care umpleau biroul tăcut. O mână mi-am strecurat-o între picioarele mele, atingându-mă ușor, ca să-i arăt cât de excitată eram doar din a-l avea așa.
El a prins ritmul meu. Șoldurile lui începeau să se miște ușor, împingând în gura mea. Nu forțat – încă mai era un gentleman. Dar se apropia limita.
Când a simțit că nu mai poate rezista, mi-a ținut capul cu ambele mâini și a gemut lung, adânc, în timp ce se descărca direct pe limba mea. Fierbinte, abundent, cu gustul ușor sărat al puterii și al cedării. Am înghițit totul, fără să scap nici o picătură, privindu-l fix în ochi tot timpul.
După ce a terminat, a rămas câteva secunde cu ochii închiși, respirând greu. Apoi m-a ridicat ușor, m-a așezat pe birou, exact peste contractul acela gros, și m-a sărutat profund, gustându-se pe buzele mele.
„Semnătura finală”, a șoptit el zâmbind.
Am zâmbit și eu, cu buzele încă umflate.
„Consideră-l semnat. Cu gura mea.”
Pentru că uneori cel mai scump contract nu se semnează cu pixul.
Se semnează cu buzele, cu limba și cu dorința de a-l face pe un bărbat puternic să uite pentru câteva minute că el e cel care deține controlul.
