Mă numesc Alexandra. Sau cel puțin acesta este numele pe care îl poartă trupul meu în nopțile plătite.
Când mă privesc în oglinda mare a suitei, înainte să vină clientul, văd exact ce plătesc ei atât de scump: talia subțire, sânii plini și fermi, curbele șoldurilor care se unduiesc lent când merg, pielea netedă ca marmura caldă și picioarele lungi care par făcute pentru a se înfășura în jurul unui bărbat. Trupul meu este marfa. Și marfa asta are un preț foarte precis: de la 1500€ la 5000€ pe noapte, în funcție de cât de mult vor să mă posede.
În seara asta prețul a fost 3000€. Un bancher elvețian, discret, căsătorit, cu gusturi rafinate. A plătit fără să clipească. Pentru el nu cumpăra doar sex. Cumpăra dreptul de a mă avea complet fără limite, fără granițe, timp de opt ore.
Când a intrat în cameră, m-a măsurat încet din cap până în picioare. Am rămas goală în fața lui, doar cu un body din dantelă neagră transparentă și tocuri înalte. Nu m-am ferit. Trupul meu este instrumentul meu de lucru. L-am lăsat să se apropie, să mă atingă cu palmele reci. Degetele lui au alunecat peste sâni, peste abdomen, peste curba fundului meu rotund.
„Ești perfectă”, a murmurat el.
„Știu”, i-am răspuns zâmbind ușor. „De aceea plătești atât.”
L-am lăsat să mă exploreze. Fiecare centimetru al pielii mele avea prețul lui. Sărutul pe gât – 300€. Mângâierea sânilor – altă parte din sumă. Când s-a lăsat în genunchi și mi-a sărutat interiorul coapselor, am știut că plătea pentru supremația de a avea o femeie ca mine la picioarele lui.
L-am condus spre pat. Trupul meu s-a mișcat deasupra lui cu precizie de profesionistă. Am știut exact când să gem, când să-l privesc în ochi cu dorință simulată perfect, când să-l las să mă întoarcă și să mă ia cu forță. Fiecare poziție, fiecare mișcare, fiecare picătură de transpirație de pe pielea mea lucioasă era calculată. Nu pentru că nu simțeam plăcere , uneori o simțeam cu adevărat ,ci pentru că știam valoarea a ceea ce vând.
La un moment dat, în timp ce mă penetra adânc din spate, ținându-mă strâns de șolduri, mi-a șoptit:
„Merită fiecare euro.”
Am zâmbit în pernă. Da, merită. Trupul meu nu este ieftin. Este antrenat, îngrijit, epilat, hidratat, parfumat și educat să ofere plăcere la cel mai înalt nivel. Este un trup de lux.
Când s-a terminat, după mai multe ore și mai multe reprize, s-a îmbrăcat în tăcere. Mi-a lăsat un plic gros pe masă și a plecat.
Am rămas goală pe cearșafurile mototolite, privind tavanul. Trupul meu încă palpita, marcat de urmele degetelor și ale sărutărilor lui. Mâine va fi altcineva. Alt preț. Alt bărbat care va crede că pentru câteva ore poate deține perfectiunea.
Dar trupul meu nu aparține nimănui. El doar se închiriază. Scump. Foarte scump.
Pentru că frumusețea asta, perfecțiunea asta, supunerea asta calculată… are prețul ei.
Și eu îl știu exact.
